CARNAC, localit. în E Franței (Bretagne), pe coasta Oc. Atlantic (g. Quiberon); 4 mii loc. (1982). Stațiune balneoclimaterică. În apropierea sa, celebre ansambluri de monumente megalitice (dolmene, tumuli și menhire) datînd din epoca bronzului (c. 2.000-1.400 î. Hr.). Vezi definitia »

hogeac, hogeacuri s. n. 1. loc de tăinuire a obiectelor furate de hoți. 2. garsonieră, cameră sau apartament pus la dispoziția unor cupluri pentru întreținerea de relații sexuale. Vezi definitia »

crijác (crijáci), s. m. (Înv.) Încrucișat. Pol. Krzyzak, der din sl. križĭ „cruce”. Sec. XVII. Vezi definitia »

șnuíftabac s.n. (reg.) tabac, tutun pentru prizat (pentru tras fumul pe nas). Vezi definitia »

hac³, hácuri, s.n. (reg.; mai ales la pl.) vreascuri, târși, ramuri tăiate, crăci dărâmate, surcele. Vezi definitia »