ONORÁR, -Ă adj. (Rar; despre persoane) Care a încetat de a deține o funcție, dar își păstrează titlul și atribuțiile onorifice; onorific (2). // s.n. V. onorariu. [Var. onorariu, -ie adj. / cf. fr. honoraire]. Vezi definitia »

samár (samáre), s. n. – 1. Șa de povară, tarniță. – 2. Creastă, culme de casă. – Mr. sumar, sămar, megl. sămar. Sl. samarŭ „încărcătură” (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 324), cf. bg., sb., cr., slov., alb. samar, tc. semer, mag. szamar „măgar”, din mgr. σα(γ)μάριον (Meyer, Türk. St., I, 40; Vasmer, Gr., 129; cf. REW 7512). Der. din mgr. (Roesler 576) sau din tc. (Lokotsch 1883; Ronzevalle 101) este improbabilă, ca și originea rom. a bg. (Capidan, Raporturile, 210). – Der. însămăra, vb. (a pune samarul). Vezi definitia »

ghigár, ghigári, s.m. (reg.) paznic de porci, porcar. Vezi definitia »

scobár, scobáre, s.n. (reg.) 1. unealtă formată dintr-un cilindru tăios de oțel, fixat pe un mâner de lemn, folosită în dogărie, pentru curățirea și netezirea interiorului vaselor mici de lemn; zgârci. 2. capră de lemn folosită la executarea ulucelor, în industria țărănească. Vezi definitia »

POSTGLACIÁR, -Ă adj. care a urmat perioadei glaciare din cuaternar. (< fr. postglaciaire) Vezi definitia »