OROGÉN orogene, s. n. (Geol.) Regiune vastă a scoarței terestre unde au avut loc mișcări tectonice intense care au dus la formarea unui lanț muntos cutat. – Din orogeneză (derivat regresiv). Vezi definitia »

JOBÉN, jobenuri (jobene), s. n. Pălărie bărbătească înaltă, de formă cilindrică, tare, de obicei de culoare neagră, purtată astăzi numai la ceremonii; cilindru. – Din n. pr. Jobin. Vezi definitia »

ȘANFRÉN s.n. Suprafață oblică obținută prin șanfrenare; teșitură. [< fr. chanfrein]. Vezi definitia »

BENZIPIRÉN s. n. Substanță extrasă din gudron, folosită în oncologie. – Din engl. benzipiren. Vezi definitia »

POLIXÉN², -Ă adj. (despre paraziți) care poate trăi pe mai multe gazde. (< lat. polyxenus) Vezi definitia »