ECHILIBRÓR s.n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se menține echilibrul. [Cf. fr. équilibreur]. Vezi definitia »

INSTITUTÓR, -OÁRE s. m. f. (în trecut) învățător (la oraș). (< fr. instituteur, lat. institutor) Vezi definitia »

GRÂUȘÓR, grâușoare, s. n. 1. Diminutiv al lui grâu. 2. (Bot.) Untișor. Vezi definitia »

NOMENCLATÓR, nomenclatoare, s. n. Listă, broșură, carte care cuprinde nomenclatura (1) dintr-un anumit domeniu al științei, al tehnicii etc., sau enumerarea sortimentelor produselor sau a grupurilor de produse, clasificate după un anumit criteriu. – Din fr. nomenclateur, lat. nomenclator. Vezi definitia »

SUPRAVIEȚUITÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care supraviețuiește altuia. [Pron. -vie-țu-i-. / < supraviețui + -tor, după fr. survivant]. Vezi definitia »