ACÁRNIȚĂ, acarnițe s.f. (reg.) Cutiuță în care se păstrează ace, ață și alte mărunțișuri necesare la cusut; acăriță Vezi definitia »

CONVENIÉNȚĂ s.f. (La pl.) Totalitatea regulilor de purtare care se impun într-o anumită societate. ◊ De conveniență = făcut numai pentru a respecta anumite forme sociale, de formă. [Pron. -ni-en-, gen. -ței. / cf. it. convenienza, fr. convenance]. Vezi definitia »

ZÉPPĂ s.f. Problemă enigmistică asemănătoare monoverbului cu incastru, în care prin introducerea unei litere sau silabe într-un cuvânt de bază se obține un alt cuvânt cu alt înțeles. (din it. zeppa) Vezi definitia »

HIEROGLÍFĂ s.f. 1. Semn al scrierii vechilor egipteni, care reprezenta cu ajutorul unor figuri lucrurile sau ființele despre care se scria. ◊ Teoria hieroglifelor = teorie agnostică potrivit căreia senzațiile și reprezentările omului nu sunt o copie a obiectelor, ci numai semne convenționale, simboluri, care nu au nimic comun cu obiectele reale și cu însușirile lor. 2. (Fig.; ironic) Scris urât, neciteț, indescifrabil; lucru greu de descifrat. [Pron. hi-e-, var. ieroglifă s.f. / < fr. hiéroglyphe, cf. gr. hieros – sacru, glyphein – a grava]. Vezi definitia »

gloátă (gloáte), s. f. – 1. Mulțime. – 2. Droaie, puzderie. – 3. Adunătură, plebe. – 4. (Înv.) Poliție locală, trupe de infanterie formate din țărani fără pregătire militară specială, a căror recrutare era decretată în cazuri de urgență. – 5. (Trans., Bucov.) Familie. Sl. (bg., sb., cf., slov.) glota (Miklosich, Lexicon, 120; Cihac, II, 129; DAR), cf. pol. gołota › holotă, s. f. (Mold., înv., „mulțime”), și sb. glota „familie”. – Der. glotaș, s. m. (soldat din poliția locală; copil, prunc); îngloti, vb. (a aduna, a concentra; a înrola; a îngrămădi; a publica), înv. Vezi definitia »