CANÁL, (1) canaluri, (1, 2, 3) canale, s. n. 1. Albie artificială sau amenajată care leagă între ele două mări, două fluvii, un râu cu un lac etc. și care servește la navigație, la irigări sau la construcții hidrotehnice. ♦ Curs de apă îndiguit și drenat cu scopul de a-l face navigabil, de a preveni inundațiile etc. ♦ Cale de circulație pe apă (ținând loc de stradă) în orașele așezate la mare sau pe fluvii. ♦ Porțiune de mare situată între două țărmuri apropiate. 2. Conductă (construită din beton sau din tuburi îmbinate, din șanțuri sau rigole) destinată să transporte lichide, în diferite scopuri. 3. Formație organică în formă de tub, vas sau cale de comunicație în organismele animale sau vegetale (prin care circulă substanțele nutritive, secreții etc.). – Din fr. canal, lat. canalis. Vezi definitia »

CONFUZIONÁL, -Ă adj. referitor la confuzia mintală. (< fr. confusionnel) Vezi definitia »

-BÁL³ elem. „minge”. (< engl. -ball) Vezi definitia »

ULTRASPECIÁL, -Ă, ultraspeciali, -e, adj. Care se deosebește foarte mult de alte lucruri asemănătoare. ♦ De strictă specialitate. – Ultra- + special. Vezi definitia »

vaginál adj. m., pl. vagináli; f. vaginálă, pl. vaginále Vezi definitia »