TRICLÍNIUM s.n. v. tricliniu. Vezi definitia »

lagúm (lagúmuri) s. n. – Mină, galerie sau pasaj subteran. – Var. lagîm. Mr. lăgăme. Tc. lagum, lagim (Șeineanu, II, 232; Cihac, II, 589: Lokotsch 1288), cf. ngr. λαγούμι, alb. lagëm, bg. lagăm. Sec. XVII, înv. Lagoniță, s. f. (înv., depozit, boltă), pe care Cihac, II, 163, îl deriva din sl. lĕgalĭnica „sfert, pătrat”, este un simplu dim. de la lagum. – Der. lagumgiu, s. m. (înv., miner), din tc. lagumci. Vezi definitia »

IBÚM s. n. inv. dispoziție a legilor vechilor evrei potrivit căreia văduva fără copii trebuia să se căsătorească cu fratele bărbatului ei. (< fr. ibum) Vezi definitia »

PÍLUM s. n. suliță scurtă de aruncat a legionarilor romani. (< lat., fr. pilum) Vezi definitia »

ULTIMÁTUM s. n. cerere categorică, care nu admite discuții și obiecții, de a îndeplini o condiție pusă sub amenințarea folosirii forței sau altor represiuni. ◊ hotărâre irevocabilă, ultim cuvânt. (< fr. ultimatum, germ. Ultimatum) Vezi definitia »