PALAFÍTĂ s.f. Locuință lacustră susținută pe pari; construcție făcută pe un teren nestabil, întărit cu pari. [< it. palafitta, fr. palafitte]. Vezi definitia »

CODOMINÁNȚĂ s. f. manifestare fenotipică diferită a două gene alelice situate în loci omologi. (< fr. codominance) Vezi definitia »

RUCÓLĂ, rucole, s.f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, spontană, acum și cultivată ca salată verde, cu frunze alungite, crestate, ușor amărui și picante, comestibile în salate; it. rucola, ruchetta; engl. rocket, aragula (Eruca sativa); sin. ruchetă, aragulă. Vezi definitia »

căpâlnă, căpâlne, s.f. (înv.; reg.) capelă, paraclis. Vezi definitia »

ceviánă (-vi-a-) s. f., g.-d. art. ceviénei; pl. ceviéne Vezi definitia »