EMISIÚNE s. f. 1. faptul de a emite, de a pune în circulație; producere de către un organ, de către un corp sau un dispozitiv a unui sunet, a unei radiații etc. ◊ evacuare a aburului din cilindrul mașinilor sau din rotorul turbinelor cu abur după ce acesta a efectuat lucrul mecanic. 2. punere în circulație a unor hârtii de valoare, monede, medalii, mărci și efecte poștale de către un stat, o bancă etc. ◊ marcă poștală sau serie de mai multe mărci puse oficial în circulație. 3. program transmis prin radio sau televiziune. (< fr. émission, lat. emissio) Vezi definitia »

fărmăcăciúne, fărmăcăciúni, s.f. (înv.) fermecătură. Vezi definitia »

oareșcíne (= oarecine) pron. nehot. Vezi definitia »

APLECĂCIÚNE s. f. (Înv.) Aplecare. – Din apleca + suf.-(ă)ciune. Vezi definitia »

TRACȚIÚNE s.f. 1. Deplasare a unui vehicul cu ajutorul unei forțe aplicate la partea lui dinainte; forță care pune în mișcare un vehicul. 2. (Impr.) Solicitarea la întindere a unui corp. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. traction, lat. tractio < trahere – a trage]. Vezi definitia »