TETRALOGÍE s.f. (Ant.) Reunire de patru piese (trei tragedii și o dramă satirică), pe care poeții greci le prezentau la concursurile publice instituite cu ocazia diverselor sărbători. ♦ Serie de patru opere literare sau muzicale legate între ele printr-o idee comună. [Gen. -iei. / < fr. tétralogie, cf. gr. tetralogia < tetra – patru, logos – vorbire]. Vezi definitia »

PEPTONURÍE s.f. Prezența peptonelor în urină. [< fr. peptonurie]. Vezi definitia »

FOTOLITOGRAFÍE s. f. procedeu de reproducere a hărților și a desenelor prin transpunerea acestora pe o piață litografică cu ajutorul unei hârtii speciale; desenul obținut. (< fr. photolithographie) Vezi definitia »

AFIRMÁȚIE, afirmații, s. f. Declarație, susținere a unei păreri (exprimată cu tărie). ♦ (La pl.) Vorbe care exprimă o afirmare. – Din fr. affirmation, lat. affirmatio. Vezi definitia »

LARINGOTOMÍE s. f. deschidere chirurgicală a laringelui. (< fr. laryngotomie) Vezi definitia »