REST s. n. 1. ceea ce rămâne (din ceva); rămășiță. ◊ deșeu. 2. sumă de bani care se înapoiază celui care face o plată cu mai mulți bani decât suma cuvenită. 3. (mat.) rezultatul unei scăderi; diferență. ◊ parte indivizibilă care rămâne după efectuarea unei împărțiri. (< germ. Rest, fr. reste, ngr., it. resto) Vezi definitia »

OCCAMÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al occamismului. (< fr. occamiste) Vezi definitia »

ALCHIMÍST s.m. Practicant al alchimiei. [< fr. alchimiste]. Vezi definitia »

VILIGIATURÍST, -Ă s. m. și f. v. vilegiaturist. Vezi definitia »

UMANÍST, -Ă I. adj., s. m. f. (adept) al umanismului; de domeniul culturii clasice; umanistic. II. s. m. artist, gânditor aparținând umanismului Renașterii; cărturar din epoca Renașterii care studia operele antichității. (< fr. humaniste) Vezi definitia »