Definita cuvantului cercel
cercél (cercéi), s. m. – 1. Obiect de podoabă fixat sau atîrnat de ureche. – 2. Cerc, inel sau brățară de metal. – Mr. țirțel’u. Lat. cĭrcĕllus (Pușcariu 343; Candrea-Dens., 311; REW 1939; DAR); cf. it. cercello (Battisti, II, 863), sicil. tśirtśeddu, abruz. tśiertśielle, fr. cerceau, sp. cercillo, zarcillo, port. cercilho. – Der. cercela (var. încercela), vb. (a împodobi cu cercei; a încreți, a bucla); cercelar, s. m. (marchitan); cercelărie, s. f. (comerț ambulant cu mărunțișuri); cercelat, adj. (încrețit, ondulat; împodobit cu cercei); cerceluș, s. m. (fucsie). Din rom. provin mag. csercse(lya), csörcse(lye), csörcsö „cercel” (Candrea, Elemente, 403; Edelspacher 12), bg. čarčaluša „fucsie” (Capidan, Raporturile, 221). Mag. csercselya a intrat din nou în ciorciol, s. m. (ciorchine, căpățînă), folosit în Trans. și Bucov.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cercel
BAGATÉL s. n. v. bagatelă. Vezi definitia »
BETÉL s.m. Mic arbust tropical, din familia piperaceelor, cu tulpini grimpante cultivat pentru frunzele sale, cu gust înțepător. (din fr. bétel, port. betele) Vezi definitia »
COSIȚÉL, cosiței, s. m. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu rădăcina fibroasă, cu frunze mici, lunguiețe și dințate și cu flori albe. (Sium latifolium). – Cosiță + suf. -el. Vezi definitia »
dedițel, dediței s. m. 1. somnifer. 2. otravă. Vezi definitia »
ARGEL (BRODINA), pas de înălțime în N Carpaților Orientali, peste munții ce leagă Obcina Mare de Obcina Feredeului, între valea Moldoviței și Brodinei, la 1.100 m alt. Mijlocește legătura (drum județean nemodernizat) între localit. Vama și Brodina. Vezi definitia »