Definita cuvantului cercel
cercél (cercéi), s. m. – 1. Obiect de podoabă fixat sau atîrnat de ureche. – 2. Cerc, inel sau brățară de metal. – Mr. țirțel’u. Lat. cĭrcĕllus (Pușcariu 343; Candrea-Dens., 311; REW 1939; DAR); cf. it. cercello (Battisti, II, 863), sicil. tśirtśeddu, abruz. tśiertśielle, fr. cerceau, sp. cercillo, zarcillo, port. cercilho. – Der. cercela (var. încercela), vb. (a împodobi cu cercei; a încreți, a bucla); cercelar, s. m. (marchitan); cercelărie, s. f. (comerț ambulant cu mărunțișuri); cercelat, adj. (încrețit, ondulat; împodobit cu cercei); cerceluș, s. m. (fucsie). Din rom. provin mag. csercse(lya), csörcse(lye), csörcsö „cercel” (Candrea, Elemente, 403; Edelspacher 12), bg. čarčaluša „fucsie” (Capidan, Raporturile, 221). Mag. csercselya a intrat din nou în ciorciol, s. m. (ciorchine, căpățînă), folosit în Trans. și Bucov.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cercel
COLINDETçolindeteș.n.(pop)Colacel sau painisoara care se da in dar colindatorilor;p.gener.(la pl.)orice dar care se da colindatorilor.Expr.„A umbla cu colindetele=Aumbla cu colindul.-Colind+suf.-et Vezi definitia »
șfel, șféluri, s.n. (reg.) 1. fiecare dintre bârnele folosite la podirea drumurilor forestiere. 2. (în forma: sfală) traversă (de cale ferată). Vezi definitia »
CROMNÍCHEL s. n. aliaj de crom, nichel și fier. (< germ. Chromnickel) Vezi definitia »
LIBÉL s.n. Scriere satirică asemănătoare cu pamfletul, dar mai violentă decât acesta. [Pl. -luri, -le. / < fr. libelle, cf. lat. libellus – cărticică]. Vezi definitia »
GHIORDÉL, ghiordele, s. n. Găleată făcută din lemn sau din pânză impermeabilă, folosită la bordul unei nave. – Et. nec. Vezi definitia »