Definita cuvantului cerceta
cercetá (cercetéz, cercetát), vb. – 1. A examina, a cerceta, a iscodi, a verifica. – 2. A consulta, a sonda, a aprecia. – 3. A întreba. – 4. (Înv.) A vizita, a fi în relații. Lat. cĭrcĭtāre (Diez, Gramm., I, 32; Pușcariu 344; Candrea-Dens., 314; REW 1943; Iordan, Dift., 141; DAR), cuvînt care s-a păstrat numai în rom. – Der. cercetaș, s. m. (explorator; boy scout); cercetășie, s. f. (organizație a cercetașilor); cercetășime, s. f. (grupare de cercetași); cercetător, adj. (care cercetează). Dosoftei folosește forma cercăta, „a examina” pe care Pascu, Beiträge, 9 și DAR o explică drept rezultat al contaminării lui cerceta cu căta (sau cu cerca, după REW 1943); însă forma aceasta nu pare sigură.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cerceta
DEBUTÁ vb. I. intr. A-și face debutul pe scenă, într-o activitate etc.; a începe (o carieră, o profesiune). [< fr. débuter]. Vezi definitia »
Reprezinta fericirea personala generata de achizitionarea de bunuri de orice fel. Adeseori termenul este vazut cu ochi critici, deoarece el este asociat cu achizitia iresponsabila de bunuri doar din placerea de a le achizitiona, si nu neaparat din necesitate.
sursa http://en.wikipedia.org/wiki/Consumerism Vezi definitia »
DERUTÁ, derutez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să se încurce, să se zăpăcească, astfel încât să nu mai știe ce să facă sau încotro să o apuce; a dezorienta, a zăpăci. – Din fr. dérouter. Vezi definitia »
BALTA, com. în jud. Mehedinți; 1.802 loc. (1991). Vezi definitia »
RECITÁ vb. tr. a spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. (< fr. réciter, lat. recitare) Vezi definitia »