Definita cuvantului practică
PRÁCTICĂ s.f. 1. Activitatea oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței și dezvoltării societății, în primul rând procesul producției materiale. ♦ Aplicare și verificare pe teren a cunoștințelor teoretice dobândite într-un domeniu oarecare. 2. Ansamblu de metode și de procedee aplicate și verificate efectiv. 3. Experiență, rutină. 4. Exercitarea unei profesiuni; profesare. [Pl. -ci. / cf. germ. Praktik, fr. pratique < lat. practicus, gr. praktikos].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu practică
BILIGENÉZĂ s.f. Procesul de formare a bilei1. [< fr. biligenèse]. Vezi definitia »
ACIDOCETÓZĂ s. f. boală în care sunt asociate acetonemia și acidoza. (< fr. acido-cétose) Vezi definitia »
POTÁSĂ s. f. carbonat, hidroxid sau clorură de potasiu. (< fr. potasse) Vezi definitia »
auramínă s. f. Materie colorantă galbenă, folosită la vopsirea hârtiei, a bumbacului etc. (< fr. auramine, germ. Auramin) Vezi definitia »
BÓCȘĂ, bocșe, s. f. 1. (Reg.) Grămadă de lemne pregătite pentru a fi transformate prin ardere înceată în cărbuni; p. ext. cărbunărie. 2. Grămadă de minereuri bogate în sulf, folosite pentru oxidarea minereurilor. – Din magh. boksa. Vezi definitia »