ENARMONÍE, enarmonii, s. f. Egalitate a înălțimilor unor sunete muzicale care poartă denumiri, notații diferite. – Din fr. enharmonie. Vezi definitia »

PREOȚÍE s. f. 1. Calitatea, demnitatea, funcția de preot; popie. 2. (Înv.; cu sens colectiv) Preoțime. [Pr.: pre-o-] – Preot + suf. -ie. Vezi definitia »

CONFAREÁȚIE s. f. căsătorie religioasă în vechiul drept roman, rezervată patricienilor. (< fr. confarréation, lat. confarreatio) Vezi definitia »

HELIOMETEOROLOGÍE s. f. ramură a meteorologiei care studiază raporturile dintre circulația atmosferică și activitatea solară. (< fr. héliométéorologie) Vezi definitia »

zemăríe (reg.) s. f., art. zemăría, g.-d. art. zemăríei pl. zemắrii, art. zemăríile Vezi definitia »