turn (-nuri), s. n. – 1. Construcție prismatică sau cilindrică mai înaltă decît construcțiile din jur. – 2. Tură, piesă de șah. Germ. Turm, prin intermediul săs. Turn (Cihac, II, 428; Borcea 215; Tiktin), cf. sb. torm, turan, slov. turen, mag. toron(y). Vezi definitia »

TURN¹ s.n. 1. Construcție de zidărie, de beton etc., de înălțime relativ mare în raport cu dimensiunile bazei. ♦ Turn-lanternă = turn susținut de patru arce mari și străpuns de goluri prin care se asigură iluminatul unei biserici, care se înalță deasupra careului transeptului; turn de fildeș = expresie arătând izolarea unui scriitor, artist etc., de realitățile înconjurătoare. 2. (Șah) Tură². [< germ. Turm]. Vezi definitia »

ETÉRN, -Ă adj. Care nu are limite în timp; veșnic, nesfârșit, nepieritor. [< lat. aeternus, cf. it. eterno]. Vezi definitia »

NASICÓRN s.m. Insectă coleopteră de culoare castanie, al cărei mascul are un fel de corn la cap. [Cf. fr. nasicorne, lat. nasicornis]. Vezi definitia »

CÁMGARN s.n. Lână cu păr lung, care capătă după pieptănare o uniformitate deosebită. ♦ Stofă de calitate superioară, făcută din fire de lână netede. [Pl. -nuri, var. kammgarn s.n. / < germ. Kammgarn]. Vezi definitia »