ARBITRÁR, -Ă, arbitrari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care pornește dintr-o hotărâre luată după propria apreciere, fără a ține seamă de părerea altuia, de adevăr etc.; abuziv; samavolnic. 2. Adj. Care este făcut, ales etc. la întâmplare. 3. S. n. Faptă, acțiune, situație arbitrară (1, 2). – Din fr. arbitraire, lat. arbitrarius. Vezi definitia »

CONTRATIPÁR s.n. (Poligr.) Tipar pe verso. [< contra- + tipar, după it. controstampa]. Vezi definitia »

PLENÁR, -Ă adj. 1. (despre ședințe, adunări) cu participarea tuturor membrilor. ◊ (s. f.) ședință, adunare la care partipică toți membrii unei organizații, instituții etc. ♦ ~ă lărgită = plenară la care participă și persoane care nu fac parte din organizația respectivă. 2. deplin, întreg, complet; plenitudinar. (< lat. plenarius) Vezi definitia »

PERIGLACIÁR, -Ă adj. zonă ~ă = regiune situată la periferia ghețarilor pleistoceni sau actuali, cu climă, procese și forme de relief specifice. (< fr. périglaciare) Vezi definitia »

MONOFILÁR, -Ă adj. unifilar. (< engl. monophilar) Vezi definitia »