abecedár (abecedáre) s. n. – Manual elementar pentru învățarea scrisului și cititului. < Fr. abécédaire, it. abecedario (sec. XVIII), din abc (pronunțat abecé), de unde var. ortografică ABCdar. Vezi definitia »

CELULÁR, -Ă, celulari, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care aparține celulei (1), de natura celulei; alcătuit din celule. ◊ Teorie celulară = teorie după care celula (1) constituie elementul fundamental al organizării interne a plantelor și animalelor. 2. (Jur.; în sintagma) Regim celular = regim special la care sunt supuși, pe anumite perioade, deținuții în închisori, prin izolare severă în celule (4) individuale. 3. (În telecomunicații; în sintagma) Telefonie celulară = sistem de telefonie fără cablu care pentru transmiterea semnalelor digitale utilizează aparate de emisie-recepție de mică putere, emițătoare-receptoare de tip releu, fiecare acoperind o celulă (7), și echipamente computerizate pentru prelucrarea și comutarea semnalelor. Telefon celular = aparat de emisie-recepție, folosit în telefonia celulară; telefon mobil. II. S. n. Telefon celular, telefon mobil. Nu uita să-ți iei celularul. – Din fr. cellulaire (I 1, 2), engl. cellular [telephone] (I 3, II). Vezi definitia »

piețar, piețari s. m. 1. (intl.) hoț 2. (peior.) conducător auto care lucrează ilegal ca taximetrist 3. comerciant cu amănuntul care-și desface marfa într-o piață agroalimentară Vezi definitia »

DENÁR s.m. Monedă romană, de obicei de argint, în greutate de circa 4 g. ♦ Unitate monetară în unele țări europene în evul mediu. [Var. dinar s.m. / < lat. denarius, cf. it. denaro]. Vezi definitia »

ORBICULÁR, -Ă, orbiculari, -e, adj. Rotund, globular. ♦ (Substantivat, m.) Mușchi de formă circulară care înconjură pleoapele și buzele, determinând, prin contracție, închiderea și deschiderea acestora. – Din fr. orbiculaire, lat. orbicularis. Vezi definitia »