bíne-venít (oportun, agreat) (proiect ~) adj. m., pl. bíne-veníți; f. bíne-venítă, pl. bíne-veníte Vezi definitia »

INCÍPIT s.n. Notă la începutul manuscriselor antice și medievale, al incunabulelor și al unor cărți din sec. XVI, cuprinzând titlul scrierii și numele autorului. [< lat. (hic) incipit – (aici) începe]. Vezi definitia »

îngurluít², s.n. (reg.) cântecul specific al porumbelului pe lângă porumbiță; îngurluire. Vezi definitia »

FURNIRUÍT, -Ă, furniruiți, -te, adj. (Despre piese de lemn) Acoperit cu furnir. [Pr.: -ru-it] – V. furnirui. Vezi definitia »

ÎNVECHÍT, -Ă, învechiți, -te, adj. Care a devenit vechi; degradat, uzat. ◊ Expr. (A fi) învechit în rele = (a fi) deprins cu practicarea unor fapte sau obiceiuri rele; (a fi) înrăit. ♦ Ieșit din actualitate, anacronic, depășit, perimat; care nu se mai folosește. ♦ Care are concepții vechi, depășite. – V. învechi. Vezi definitia »