SPĂLĂCITÚRĂ, spălăcituri, s. f. (Rar) Obiect spălăcit, decolorat. – Spălăci + suf. -tură. Vezi definitia »

BIOGRÚPĂ s. f. număr de plante și animale naturalizate și situate într-un cadru ce redă sau se aseamănă cu mediul lor natural. (< fr. biogroupe) Vezi definitia »

PRESETÚPĂ s.f. Presgarnitură. [< fr. presse-étoupe]. Vezi definitia »

DISCOMICÓZĂ s. f. boală caracterizată prin numeroase abcese cronice, provocată de discomicete. (< fr. discomycose) Vezi definitia »

SARBACÁNĂ s.f. Tub lung și drept cu ajutorul căruia se pot arunca, prin suflare, mici proiectile. ♦ Armă cu care musulmanii aruncau materiile incendiare asupra trupelor inamice. [< fr. sarbacane, cf. sp., gr. zarbatana]. Vezi definitia »