TRIUMVÍR, triumviri, s. m. (În Roma antică) Fiecare dintre cei trei membri ai triumviratului. [Pr.: tri-um-] – Din lat., fr. triumvir. Vezi definitia »

MELAFÍR s. n. rocă porfirică din feldspat, plagioclaz, olivină etc. (< fr. mélaphyre) Vezi definitia »

ranjír (-ruri), s. n. – Șir de soldați în ordinea înălțimii lor. Germ. rangieren „a aranja”, prin intermediul rus. ranžir (Scriban). Vezi definitia »

BUMBAȘÍR s. m. v. mumbașir. Vezi definitia »

ILÍR, -Ă aadj., s. m. f. (locuitor) al unei populații de pe țărmul Mării Adriatice. ◊ (s. f.) limbă indo-europeană vorbită în antichitate de iliri. (cf. Iliria) Vezi definitia »