lînă (lấnuri), s. f. – 1. Păr de animal. – 2. Lînă de oaie (tunsă). – 3. (Arg.) Păr (încălcit). – Mr. lînă, megl. lǫnă, istr. lărę. Lat. lana (Pușcariu 974; Candrea-Dens., 991; REW 4875; DAR), cf. it., prov., sp. lana, fr. laine, port. lãa. Pl. are valoare colectivă. Der. lîneață, s. f. (lînă de proastă calitate); lînică, s. f. (lînă colorată pentru brodat); lînar, s. m. (negustor de lînă); lînărie, s. f. (magazin și marfă); lînărică (var. lînăriță), s. f. (plantă, Filago germanica); lînos, adj. (cu aspect de lînă, păros); lînoși, vb. refl. (a se jumuli plușul sau o țesătură de lînă); deslînat, adj. (scămoșat; rău redactat). Vezi definitia »

códină s. f., g.-d. art. codinei; pl. - Vezi definitia »

SĂPUȘOÁRĂ, săpușoare, s. f. Diminutiv al lui sapă¹. – Sapă¹ + suf. -ușoară. Vezi definitia »

tuturígă, tuturígi, s.f. (reg.) 1. roată. 2. rotulă. Vezi definitia »

BÓTĂ s. f. lovitură la scrimă cu floreta sau cu sabia. (< fr. botte) Vezi definitia »