DREPTÚNGHI s.n. Paralelogram cu unghiurile drepte. [< drept + unghi, după fr. rectangle]. Vezi definitia »

bénghi (bénghiuri), s. n. – Aluniță naturală sau artificială. – Var. benchi, sbenghi; benic, s. n. (atlaz punctat). Tc. benek „aluniță” (Șeineanu, II, 46; Lokotsch 288). Pentru benic, cf. Șeineanu, II, 17. Introdus în sec. XVI. Vezi definitia »

machi, machesc v. r. a se îmbăta. Vezi definitia »

RĂRÚNCHI, rărunchi, s. m. (Pop.) 1. Rinichi. ◊ Expr. A avea seu la rărunchi = a fi om cu avere. A ofta din rărunchi = a ofta din adâncul sufletului. 2. Interiorul trupului omenesc (considerat ca sediu al vitalității, al sensibilității); p. ext. miezul, mijlocul unui lucru. – Lat. renunculus. Vezi definitia »

trunchi adj. (înv.) lipsit de, fără ... Vezi definitia »