mondrói s.m. (reg.) om tăcut, posac, ursuz. Vezi definitia »

ȚUȚURÓI, țuțuroaie, s. n. 1. Șiroi. 2. (Pop.) Robinet. 3. Cioc² (2). – Țurțur + suf. -oi. Vezi definitia »

lătunói, lătunoáie, s.n. (înv.) 1. măsură de greutate pentru pește. 2. cocoloș din aluatul rămas. Vezi definitia »

MUȘURÓI¹, mușuroaie, s. n. 1. Moviliță formată din țărâna pe care o aruncă la suprafața solului furnicile, cârtițele etc. când își sapă coridoarele subterane; p. ext. grup de furnici care locuiesc într-un furnicar; furnicar. 2. Grămadă de pământ adunată la rădăcina unor plante pentru a le sprijini, a le feri de vânt, de îngheț sau pentru a le favoriza dezvoltarea. 3. (Urmat de determinări) Grămadă (mică). 4. (Reg.) Ridicătură mică de pământ; movilă, deal. [Var.: (înv. și reg.) moșinói, moșirói, moșorói, moșurói, mușinói, mușirói, mușunói s. n.] – Lat. mus araneus. Vezi definitia »

albói, alboáie, albói, alboáie adj. (pop.) alb, albicios, alburiu Vezi definitia »