CĂLCĂTÚRĂ, călcături, s. f. Fel de a merge; pas, mers, umblet. – Călca + suf. -ătură. Vezi definitia »

ȚÂPURITÚRĂ, țipurituri, s. f. (Reg.) Strigătură (1) specifică în cântecele maramureșene. – Țâpuri + suf. -ătură. Vezi definitia »

XILOGRÁMĂ s.f. (Poligr.) Clișeu în lemn obținut prin gravare. [< fr. xylogramme, cf. gr. xylon – lemn, gramma – scriere]. Vezi definitia »

AVITAMINÓZĂ s.f. Boală cauzată de lipsa vitaminelor din alimentație. [Pl. -ze. / < fr. avitaminose]. Vezi definitia »

hoáspă, hoáspe, s.f. (reg.) 1. înveliș (al grăuntelui de cereale, al bobului de fasole, mazăre, de strugure); pieliță, pojghiță, coajă. 2. fâșiile de lemn luate de tâmplar cu gealăul; talași. 3. spumă plutitoare pe borșul din putini; floare. Vezi definitia »