covríg (covrígi), s. m. – Produs alimentar în formă de opt, de inel etc. preparat din făină. Bg., rus. kovrig(a), din tc. kevrek (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Cihac, II, 78; Conev 96; Berneker 594; Mladenov 244). – Der. covrigar, s. m. (persoană care face covrigi); covrigărie, s. f. (prăvălie unde se vînd covrigi); covriga (var. covrigi, încovriga), vb. (a da formă rotundă, a rotunji; a încolăci; a curba, a arcui). Din rom. provine mag. kovri (Edelspacher 17). Vezi definitia »

turlíg, s.n. (reg.) cârlig. Vezi definitia »

sușíg, -ă, s.n., adj. (reg.) 1. (s.n.) lipsă, nevoie. 2. (adj.; despre oameni) lipsit de bani. Vezi definitia »

hantaríg, hantaríge, s.n. (reg., înv.) cumpăna fântânii. Vezi definitia »

chișíg (-guri), s. n. – Instrument, unealtă, obiect. Mag. készég (DAR). Vezi definitia »