hie, hii, s.f. (reg.) 1. Lipsă, nevoie, trebuință. 2. Treabă, folos, seamă. Vezi definitia »

NECROMANȚÍE s. f. Practică ocultă care constă în invocarea sufletelor morților pentru aflarea viitorului. – Din lat. necromantia, it. necromanzia, fr. nécromancie. Vezi definitia »

INDÚCȚIE s.f. 1. (Log.) Formă de raționament prin care se realizează trecerea de la particular la general. ♦ Procedeu de demonstrare a propozițiilor generale în matematică și în alte științe deductive. ♦ Concluzie obținută prin inducție (1). 2. Mecanism nervos prin care o stare de excitație sau de inhibiție dintr-un centru nervos favorizează sau determină apariția stării opuse într-un alt centru nervos. 3. Producere sau influențare a unui fenomen ori proces sub acțiunea unor stimuli, factori, enzime etc. ♦ (Electr.) Producere a unui curent electric într-un circuit prin varierea fluxului magnetic. [Gen. -iei, var. inducțiune s.f. / cf. lat. inductio, fr. induction, rus. indukțiia]. Vezi definitia »

OSTEOCLAZÍE s.f. 1. (Biol.) Resorbție osoasă datorită osteoclastelor. 2. (Med.) Operație chirurgicală prin care se sfărâmă anumite oase. [Gen. -iei. / < fr. ostéoclasie]. Vezi definitia »

CONCÍZIE s. f. calitate de a fi concis; formulare scurtă. (<fr. concision, lat. concisio) Vezi definitia »