TÍFLĂ, tifle, s. f. Gest batjocoritor făcut cu palma întinsă, cu degetul mare apropiat de vârful nasului și cu celelalte degete desfăcute și agitate; bleandă². ◊ Expr. A da (cuiva) cu tifla ori a da (sau a arunca cuiva) o tiflă = a) a face gestul descris mai sus; b) a disprețui, a desconsidera, a sfida; a renunța cu dispreț la ceva. – Din ngr. tifla. Vezi definitia »

MÓRĂ, more, s. f. (În prozodia latină) Timp necesar pentru pronunțarea unei silabe scurte. – Din lat. moră. Vezi definitia »

rapiță Vezi definitia »

PUTREZITÚRĂ, putrezituri, s. f. (Rar) Putreziciune. – Putrezi + suf. -tură. Vezi definitia »

MACHÉTĂ s.f. 1. Reproducere plastică la scară redusă a unei lucrări de sculptură, de pictură, de arhitectură, a unui decor de teatru etc. 2. Publicare (fragmentară) premergătoare tipăririi definitive a unei lucrări. [< fr. maquette, cf. it. macchietta]. Vezi definitia »