VATÁLĂ, vatale, s. f. Organ mobil al războiului de țesut, care susține spata și permite dirijarea suveicii prin rost, menținerea paralelă a firelor de urzeală și îndesarea firului de bătătură. [Var.: (pop.) vătală s. f.] – Din bg. vatala (pl.). Vezi definitia »

INFLORESCÉNȚĂ s. f. 1. mod de dispunere a florilor pe tulpină sau pe ramurile plantei. 2. totalitatea acestor flori. (< fr. inflorescence) Vezi definitia »

pripeálă (pripéli), s. f. – (Înv.) Refren de muzică religioasă. Sl. pripĕlo (Tiktin). Vezi definitia »

sedélnă, sedélne, s.f. (înv.) imn religios cântat în biserică, în timpul executării căruia cei prezenți stăteau pe scaune; sedeală. Vezi definitia »

RADIODERMÍTĂ s. f. dermită cauzată de iradieri cu raze X sau de substanțe radioactive. (< fr. radiodermite) Vezi definitia »