AUTOLÍZĂ s.f. Dezintegrare a celulelor și țesuturilor vegetale și animale sub acțiunea enzimelor proprii. [< fr. autolyse, cf. gr. autos – însuși, lysis – dizolvare]. Vezi definitia »

BÚBĂ, bube, s. f. 1. Nume generic dat umflăturilor cu caracter purulent ale țesutului celular de sub piele. ◊ Expr. A umbla cu cineva ca cu o bubă coaptă = a menaja pe cineva. (Fam.) S-a spart buba = s-a dat totul pe față; s-a dezvăluit totul. ◊ Compuse: (pop.) bubă-neagră = dalac; bube-dulci = bubulițe dese, de natură infecțioasă, care apar în special la copii, în jurul gurii, pe cap etc.: buba-mânzului = gurmă. ♦ Rană. 2. Fig. (Fam.) Punct slab, parte delicată, dificilă a unei probleme. ♦ Defect, defecțiune (a unui sistem tehnic). – Cf. ucr. buba. Vezi definitia »

CÁMĂ s.f. Proeminență pe un ax care servește spre a ridica, pentru o anumită fracțiune din perioada de mișcare a axului, o pârghie ce se sprijină de ea. [< germ. Kamm, fr. came]. Vezi definitia »

SÉCETĂ, secete, s. f. Insuficiență a umidității solului și a atmosferei față de valorile minimale necesare creșterii și dezvoltării normale a plantelor (cultivate). ♦ Vreme, perioadă caracterizată printr-o astfel de insuficiență; vreme uscată, secetoasă. – Lat. *siccita (= siccitas). Vezi definitia »

xeróză s. f., g.-d. art. xerózei; pl. xeróze Vezi definitia »