ștecuít s.n. (reg.) înfiptul la pământ al aracilor; arăcit. Vezi definitia »

RECUCERÍT, -Ă, recuceriți, -te, adj. Cucerit din nou. – V. recuceri. Vezi definitia »

TÂRȘÂÍT¹ s. n. Faptul de a (se) târșâi; zgomot produs de ceva care se târșâie sau este târșâit; târșâială, târșâitură. [Var.: (reg.) târșiít s. n.] – V. târșâi. Vezi definitia »

OROFÍT, -Ă adj. (despre plante) adaptat regiunilor muntoase. (< fr. orophyte) Vezi definitia »

HEMATOCRÍT s. n. 1. masa eritrocitară dintr-un volum de sânge. 2. tub gradat care permite determinarea raportului dintre volumul eritrocitelor și plasma sangvină; hematoglobinometru. ◊ raportul însuși. (< fr. hématocrite) Vezi definitia »