FUGÚȚĂ, fuguțe, s. f. Diminutiv al lui fugă¹ ♦ (Adverbial, în forma fuguța) Degrabă, fuga! ◊ Expr. A da fuguța = a se duce repede; a fugi. Fuguța-fuguța = foarte repede, repede de tot. – Fugă¹ + suf. -uță. Vezi definitia »

GHIDRÓPĂ s.f. Frânghie lungă legată de nacela unui balon și lăsată să atârne pe sol pentru a menține constantă înălțimea. [< fr. guiderope]. Vezi definitia »

păúză, păúze, s.f. (reg.) 1. fiecare dintre prăjinile care, legate împreună la unul dintre capete, se așază pe vârful stogului de fân sau pe acoperișurile din paie; martac. 2. momâie, sperietoare (de păsări). Vezi definitia »

boroaică, boroaice s. f. țigancă. Vezi definitia »

ÁLĂ s. f. Unitate romană de cavalerie (formată din trupe auxiliare). – Din lat. ala. Vezi definitia »