POTÉNȚĂ, potențe, s. f. Putere, forță, tărie, posibilitate de dezvoltare. – Din lat. potentia. Vezi definitia »

PREPONDERÉNȚĂ s.f. Însușire a ceea ce este preponderent; superioritate, precumpănire ca număr, ca importanță etc. [Var. preponderanță s.f. / cf. fr. prépondérance, it. preponderanza]. Vezi definitia »

COMISÚRĂ s.f. 1. Loc unde se reunesc două părți ale unui organ sau ale corpului; legătură, încheietură. 2. Fascicul de fibre nervoase care unește două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale. [< fr. commissure, cf. lat. commissura]. Vezi definitia »

COCONIÉRĂ s. f. centru de colectare a gogoșilor de mătase pentru filatură. (< fr. coconnière) Vezi definitia »

tínă (-ni), s. f. – Noroi, nămol, glod. Sl. (ceh., rus.) tina (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 411). Se folosește mai ales în Trans. – Der. tinos, adj. (noroios, mocirlos); tinoavă, s. f. (Trans. de N, mocirlă, baltă de noroi); întina, vb. (a murdări cu noroi, a umple de noroi; a păta; a prihăni). Vezi definitia »