CĂRĂMIDĂ (‹ ngr.) s. f. Material de construcție artificial, avînd formă prismatică, obținut dintr-o pastă de argilă, nisip amestecate cu apă sau din alte materiale (beton, zgură de furnal etc.) prin presare, fasonare, uscare și, de regulă, ardere; este folosită, în general, la executarea zidăriilor. ♦ C. refractară = c. confecționată dintr-un material cu temperatură de topire foarte înaltă, folosită la zidirea focarelor, a cuptoarelor metalurgice etc.; se produc c.r. silicoase (c. silică sau c. dinas), silico-aluminoase, corindonice, cromitice, megneziene etc. Vezi definitia »

cítă, cíte, s.f. (reg.) semn făcut de oameni la măsurarea unui loc. Vezi definitia »

MONÉRĂ s. f. protozoar ipotetic fără nucleu, care ar face trecerea de la materia lipsită de viață la cea organică. (< fr. monère) Vezi definitia »

CARBODIAMÍDĂ s. f. (Chim.) Uree. [Pr.: -dia-] – Din fr. carbodiamide. Vezi definitia »

CRAVÁȘĂ s.f. Vărguță de lemn flexibil sau de piele împletită, folosită la călărie. [< fr. cravache]. Vezi definitia »