Definita cuvantului biniș
BINÍȘ, binișuri, s. n. Haină boierească lungă de ceremonie, cu mânecile largi și despicate, strânsă pe bust și largă în poale, căptușită cu blană și devenită cu timpul îmbrăcăminte a vechilor lăutari. [Var.: (înv. și reg.) beníș s. n.] – Din tc. biniș.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu biniș
flotiláș, flotiláși, s.m. (înv.) soldat dintr-o flotilă de vase de pe Dunăre. Vezi definitia »
BANUȘ, Maria (1914-1999, n. București), poetă româncă. Debutează cu o lirică a adolescenței, de o remarcabilă senzorialitate și candoare („Țara fetelor”). Ulterior, interpretă a temelor proletcultiste, a elanurilor civice ocazionale („Versuri”, „Ție-ți vorbesc, Americă!”), a miturilor și întrebărilor existențiale („Portretul lui Fayum”, „Noiembrie, inocentul”, „Oricine și ceva”). Memorialistică („Sub camuflaj”). Premiul „Herder” (1989). Vezi definitia »
COȘ2, coșuri, s. n. Bubuliță purulentă care se formează pe față sau pe corp ca urmare a unei leziuni sau a unei inflamații a glandelor sebacee. – [Pl. și: (m.) coși] – Lat. cossus. Vezi definitia »
mărgeníș s.n. (reg.) mal, țărm. Vezi definitia »
postrigáș, postrigáși, s.m. (înv.) persoană (mai ales călugăr) care ține de un postrig (de tagma călugărească). Vezi definitia »