OPERATÍV, -Ă adj. 1. Care acționează repede; expeditiv, activ; eficace. 2. Referitor la diverse operații. [Cf. fr. opératif]. Vezi definitia »

COMBINATÍV, -Ă adj. Cu caracter de combinare. [Cf. it. combinativo]. Vezi definitia »

COMPULSÍV, -Ă adj. referitor la compulsiune. (<fr. compulsif) Vezi definitia »

COORDONATÍV, -Ă adj. grup ~ = grup de cuvinte cu rol de părți de propoziție nepredicative, în relație de coordonare, nedependente sau dependente de un element regent, comun tuturor, ori regente față de un element subordonat tuturor. (< germ. koordinativ) Vezi definitia »

RECURSÍV, -Ă adj. 1. (lingv.) care poate fi repetat în mod nelimitat. 2. (mat., log.) repetitiv pe calea unui automatism. ♦ funcție ~ă = funcție de mai multe variabile cu domeniul de definiție cuprins în mulțimea numerelor naturale. 3. (inform.; despre un program) care se pune în mișcare în mod repetitiv și automatic. (< fr. récursif, engl. recursive) Vezi definitia »