Definita cuvantului primogenitură
PRIMOGENITÚRĂ s.f. Prioritatea pe care o are cel dintâi născut dintre frați (mai ales în familiile nobile și domnitoare). [< fr. primogéniture, cf. lat. primogenitus < primus – întâi, gignere – a naște].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu primogenitură
carboávă (carboáve), s. f. – 1. Rublă rusească de argint. – 2. (Înv.) Monedă rom. de 5 lei, cu efigia regelui Carol I. Rus. karbovec (Cihac, II, 40; DAR). Sensul 2, care apare la Caragiale, pare ironic. Din rus. karbovanec, dubletul carboanță, s. f. cu același sens. Vezi definitia »
púlmă, púlmă, s.f. (reg.) 1. minge specială pentru golf. 2. groapă făcută în pământ pentru acest joc. Vezi definitia »
vacă (bună) de muls expr. persoană / situație de care se profită pentru a obține foloase materiale. Vezi definitia »
INSUFICIÉNȚĂ, insuficiențe, s. f. Stare, situație a ceea ce este insuficient. ♦ Incapacitate funcțională a unui organ sau scădere, stare deficitară a unei funcțiuni complexe a organismului. ◊ Insuficiență cardiacă = stare patologică manifestată prin imposibilitatea miocardului de a mai asigura un debit cardiac suficient în raport cu nevoile organismului. [Pr.: -ci-en-] – Din lat. insuficientia, it. insufficienza. Vezi definitia »
HEMICELULÓZĂ, hemiceluloze, s. f. PolizaharidăVezi nota complexă, larg răspândită la plantele superioare. – Din fr. hémicellulose. Vezi definitia »