Definita cuvantului procuratură
PROCURATÚRĂ s.f. Organ al puterii de stat care are ca sarcină supravegherea aplicării și executării legilor, trimiterea infractorilor în fața justiției, susținerea acuzării înaintea instanțelor judecătorești, precum și reprezentarea intereselor statului în instanță. [< rus. prokuratura].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu procuratură
THÉMĂ s.f. (Ist.) Unitate teritorial-administrativă și militară a Imperiului bizantin, în care cele două puteri – ostășească și civilă – erau încredințate unui strateg, numit de împărat și dependent direct de acesta. [Cf. gr. thema]. Vezi definitia »
LABIÁL-Ă adj. Care aparține buzelor sau se referă la buze. Vezi definitia »
BUTIRÍNĂ s. f. Ester rezultat din combinarea acidului butiric cu glicerina; este unul dintre principalii componenți ai grăsimilor. – Fr. butyrine. Vezi definitia »
VACCÍNĂ, vaccine, s. f. Boală infecțioasă virotică a bovinelor, caracterizată prin prezența unor pustule a căror serozitate se inoculează la om pentru a-i crea imunitate față de variolă. – Din fr. vaccine. Vezi definitia »
JÉRTFĂ, jertfe, s. f. 1. (În unele ritualuri religioase) Ceea ce se aducea ca dar divinității (mai ales vietăți sacrificate pe altar); ofrandă. ♦ Fig. Victimă. ◊ Expr. A cădea jertfă = a fi sacrificat; a muri. 2. Sacrificiu, jertfire. 3. (Pop.) Prisos, belșug (de bucate, vin etc.) Din sl. žrŭtyva. Vezi definitia »