Definita cuvantului procuratură
PROCURATÚRĂ s.f. Organ al puterii de stat care are ca sarcină supravegherea aplicării și executării legilor, trimiterea infractorilor în fața justiției, susținerea acuzării înaintea instanțelor judecătorești, precum și reprezentarea intereselor statului în instanță. [< rus. prokuratura].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu procuratură
AEROMECÁNICĂ s. f. ramură a mecanicii care studiază mișcarea și echilibrul gazelor. (< fr. aéromécanique) Vezi definitia »
MANDÓRĂ s. f. elem. mandolă. Vezi definitia »
CEÁȚĂ, cețuri, s. f. 1. Particule de apă rezultate din vaporizarea apei de pe pământ, aflate în suspensie în atmosferă, la suprafața solului, și care îngreuiază vizibilitatea; negură, pâclă. 2. (Impr.) Aburii care se condensează pe o sticlă, pe o suprafață netedă. – Lat. caecia (< caecus „orb”). Vezi definitia »
CONDRÍTĂ s.f. Inflamație a unui cartilaj. [< fr. chondrite]. Vezi definitia »
morofleácă, s.f. (reg.) 1. țuică slabă. 2. om sau animal prost. Vezi definitia »