Definita cuvantului procuratură
PROCURATÚRĂ s.f. Organ al puterii de stat care are ca sarcină supravegherea aplicării și executării legilor, trimiterea infractorilor în fața justiției, susținerea acuzării înaintea instanțelor judecătorești, precum și reprezentarea intereselor statului în instanță. [< rus. prokuratura].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu procuratură
ZI-LUMÍNĂ s.f., (v. zi (1)) art. zíua-lumínă, g.-d. art. zílei-lumínă; pl. zíle-lumínă Vezi definitia »
PARABIÓZĂ s. f. (biol.) 1. situație în care doi indivizi sunt legați între ei prin naștere. 2. grefă în care doi indivizi sunt uniți artificial printr-o circulație sangvină comună, pentru observații fiziologice. 3. pierdere a conductibilității normale a unui nerv ca urmare a unei vătămări locale. 4. stare a unui organism la limita condițiilor vitale. (< fr. parabiose) Vezi definitia »
HĂTMĂNEÁSĂ, hătmănese, s. f. Nevastă de hatman. – Hatman + suf. -easă. Vezi definitia »
șopoteálă, șopotéli, s.f. (reg.) clevetire. Vezi definitia »
BÚLĂ1 s.f. 1. Bășică (de aer, de gaz etc.). 2. Umflătură a pielii, umplută cu un lichid seros. 3. Sferă, glob (de metal, de sticlă etc.) gol pe dinăuntru. [< fr. boule, cf. lat. bulla]. Vezi definitia »