sfat (-turi), s. n. – 1. Povață, îndemn, opinie. – 2. Consiliu, sfătuire, adunare deliberativă. – 3. (Înv.) Intenție, planuri. – 4. Conversație, taifas. – 5. (Arg.) Palmă, scatoalcă. – Var. înv. svat. Sl. sŭvĕtŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 337). Este dubletul lui soviet, s. n., din rus. sovjet. – Der. sfătui, vb. (a da sfaturi; a îndemna; a tăifăsui; refl., a delibera, a se sfătui, a se consulta); sfătos, adj. (care povățuiește bine, prudent; vorbăreț); sfătuitor, s. m. (povățuitor, mentor); sfătoș(en)ie, s. f. (elocvență, talent de povestitor); sfetnic (var. înv., sfeatnic, sve(a)tnic), s. m. (consilier), din sl. sŭvĕtĭnikŭ. Vezi definitia »

EVIDENȚIÁT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care s-a remarcat (în muncă); căruia i s-au recunoscut oficial meritele. (< evidenția) Vezi definitia »

JUMELÁT, -Ă adj. (Despre piese, instalații) Consolidat, asociat în serviciu. [< fr. jumelé]. Vezi definitia »

CARTONÁT, -Ă, cartonați, -te, adj. (Despre o carte, un caiet etc.) Legat în scoarțe de carton¹ (1) sau, p. ext., de pânză, de piele etc. – V. cartona. Vezi definitia »

DEZACORDÁT, -Ă, dezacordați, -te, adj. (Despre instrumente muzicale cu coarde) Care nu mai este acordat; discordat. – V. dezacorda. Vezi definitia »