CĂRÚȚ, căruțuri, s. n. 1. Diminutiv al lui car; cărucean. 2. Cărucior (2). 3. Cărucior (1). 4. Parte mobilă a unor mașini, care se mișcă pe rotițe sau lunecă pe glisiere, îndeplinind diferite funcții. – Car + suf. -uț. Vezi definitia »

POCROVẮȚ, pocrovețe, s. n. Bucată de pânză folosită pentru acoperirea unor obiecte de cult în religia creștină. [Var.: procovắț s. n.] – Din sl. pokrovĩci. Vezi definitia »

COLȚULÉȚ, colțulețe, s. n. Colțișor. – Colț + suf. -uleț. Vezi definitia »

populéț, populéți, s.m. (reg.) pop mic; popușor. Vezi definitia »

nutreț sn. sg. (glum.) alimente, mâncare. Vezi definitia »