DIPLOCÓC s.m. (Med.) Coc ai cărui indivizi sunt grupați câte doi. [< fr. diplocoque]. Vezi definitia »

PERINÓC, perinoace, s. n. Bucată de lemn fixată deasupra osiei carului sau a căruței, pe care se sprijină dricul. – Din rus. perenoga. Vezi definitia »

tăbâltóc adj. m. (reg.; fig.) scurt și gros. Vezi definitia »

VOLÓC, voloace, s. n. Plasă lungă de pescuit în apele mari, prevăzută la cele două capete cu câte un băț gros, ceea ce permite pescarului să o tragă prin apă și mai ales pe fundul apei. [Var.: vológ s. n.] – Din rus., ucr. volok. Vezi definitia »

MORMOLÓC, mormoloci, s. m. 1. Larvă cu coadă a batracienilor în prima fază de dezvoltare, având branhii în loc de plămâni. 2. Fig. (Fam.) Om molatic, lipsit de energie, încet în mișcări. ♦ Epitet glumeț dat copiilor mici. – Din scr. mrmoljak. Vezi definitia »