UȘURÍNȚĂ, ușurințe, s. f. 1. Faptul de a fi ușor (de făcut); facilitate. ◊ Loc. adv. Cu (multă sau mare) ușurință = a) fără greutate, fără efort; b) cu indiferență, cu nepăsare; în mod superficial. ♦ (Rar) Înlesnire, avantaj, favoare. 2. Nesocotință, neseriozitate; superficialitate. 3. (Înv.) Înviorare, întremare (a unui bolnav). 4. (Înv.) Însușire a unui lucru lipsit de greutate. – Ușor² + suf. -ință. Vezi definitia »

ELECTROENDOSMÓZĂ s. f. electroosmoză constând în deplasarea lichidului spre catod. (< fr. électro-endosmose) Vezi definitia »

ciofleágă (cioflégi), s. f. – În tipografie, culegar. Germ. Schublade, prin intermediul pol. szuflada, ceh. šuplakta (Cihac, II, 55). Vezi definitia »

pișlúgă s.f. (înv. și reg.) vergea cu care se împingeau cartușele în țeava puștilor de tip vechi. Vezi definitia »

FIBRÓZĂ s. f. dezvoltare exagerată de țesut fibros. (< fr. fibrose) Vezi definitia »