ROÁBĂ, roabe, s. f. 1. Vehicul pentru transportul materialelor pe distanțe mici, alcătuit dintr-o ladă sau dintr-o platformă cu o roată și cu două brațe, de care împinge omul; tărăboanță. 2. Cantitate de material care se poate căra o dată cu roaba (1). – Et. nec. Vezi definitia »

LINGVÍSTICĂ, lingvistici, s. f. Știința care studiază limba (II) și legile ei de dezvoltare. [Var.: (înv.) limbístică s. f.] – Fr. linguistique. Vezi definitia »

MÁXIMĂ s. f. gândire formulată concis, exprimând un principiu, o normă de conduită; aforism, adagiu. (< fr. maxime, lat. maxima) Vezi definitia »

PIRUÉTĂ s.f. Învârtire făcută pe loc în vârful unui picior; (la călărie) mișcare de întoarcere a calului pe picioarele dinapoi. ♦ (Fig.) Schimbare bruscă de atitudine, de părere. [< fr. pirouette]. Vezi definitia »

AMIBIÁZĂ s. f. boală parazitară provocată de amibe. (< fr. amibiase) Vezi definitia »