CONGIÁRIU, -IE I. adj. care se referă la congiariu (II). II. s. n. 1. vas cu o capacitate de un congiu. 2. distribuire gratuită de vin, ulei etc. făcută poporului în vechea Romă. ◊ distribuire de bani, de daruri etc. făcută soldaților sau poporului (de împărați). (< lat. congiarium) Vezi definitia »

REMÉDIU s.n. Leac, medicament. ♦ (Fig.) Mijloc de îndreptare a unei situații; soluție. [Pron. -diu. / < lat. remedium, cf. it. rimedio, fr. remède]. Vezi definitia »

înterțíu s.m. (înv.) berbec de 3 ani. Vezi definitia »

căláriu, călári, s.m. (înv.) călăraș, călăreț. Vezi definitia »

VITRÁLIU, vitralii, s. n. Fereastră alcătuită din bucăți de sticlă colorate sau pictate, montate într-o rețea de rame metalice. [Var.: vitrái s. n.] – Din fr. vitrail. Vezi definitia »