CELESTÍNĂ s.f. Sulfat natural de stronțiu. [Pl. -ne. / < fr. célestine]. Vezi definitia »

PARADÍGMĂ s. f. 1. (la Platon) lumea ideilor, prototip al lumii sensibile în care trăim. ◊ principiu care distinge legăturile și opozițiile fundamentale între câteva noțiuni dominante cu funcție de comandă și control al gândirii. ◊ caz exemplar, model, prototip, situație ideală. 2. totalitatea formelor flexionare ale unui cuvânt. ◊ ansamblu de termeni, aparținând aceleiași clase morfosintactice sau semantice, care se pot substitui unul cu altul. (< fr. paradigme, lat. paradigma, gr. paradeigma) Vezi definitia »

ETNOSEMIÓTICĂ s. f. studiu etnologic al simbolurilor și semnificațiilor relative la obiecte, evenimente și acțiuni. (< etno- + semiotică) Vezi definitia »

PÁLPĂ s.f. (Zool.) Fiecare dintre cele două organe în formă de apendice mobil așezate sub maxilarul inferior la artropode și crustacee, cu care acestea pipăie alimentele. [Var. palp s.m. / < fr. palpe]. Vezi definitia »

léntă (lénte), s. f. – Șnur al unei decorații sau ordin. Rus. lenta (Tiktin). Vezi definitia »