Definita cuvantului binișor
BINIȘÓR adv. Diminutiv al lui bine. ♦ Cu băgare de seamă; fără grabă, cu calm. ◊ Expr. Șezi binișor! = fii cuminte! astâmpără-te! ♦ Cu blândețe, prietenos. ◊ Expr. (Substantivat) (A lua pe cineva sau a o lua) cu binișorul = (a proceda) cu blândețe, cu răbdare, cu tact. – Bine + suf. -ișor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu binișor
COLIMATÓR s. n. 1. dispozitiv optic pentru colimarea fasciculelor de raze. 2. instrument de vizare pentru determinarea aproximativă a unei direcții. ♦ (fam.) a lua (pe cineva) în ~ = a observa comportamentul cuiva; a persecuta (pe nedrept). (<fr. collimateur) Vezi definitia »
BLASFEMATÓR, -OÁRE, blasfematori, -oare, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care defăimează (cele sfinte). – Din fr. blasphématoire. Vezi definitia »
SILVICULTÓR, -OÁRE s.m. și f. Specialist în silvicultură. [< fr. sylviculteur]. Vezi definitia »
RĂZBUNĂTÓR, -OÁRE, răzbunători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care se răzbună, care nu iartă răul ce i s-a făcut; vindicativ. – Răzbuna + suf. -ător. Vezi definitia »
MODERNIZATÓR, -OÁRE adj. Care modernizează, care tinde să modernizeze. [< moderniza + -tor]. Vezi definitia »