Definita cuvantului procesional
PROCESIONÁL, -Ă adj. Referitor la procesiune. [Pron. -si-o-. / cf. fr. processionnel].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu procesional
MEDIEVÁL, -Ă I. adj. referitor la evul mediu. II. s. f. pl. litere de tipar cu piciorușele de formă triunghiulară, care imită scrisul colțuros și strâns legat al evului mediu. (< fr. médiéval) Vezi definitia »
ECHIPOTENȚIÁL, -Ă I. adj. de același potențial. II. s. f. suprafață, loc geometric al punctelor având același potențial. (< fr. équipotentiel) Vezi definitia »
OCCIPITÁL, -Ă adj., s.n. (Os) din partea posterioară și inferioară a craniului. [Pron. oc-ci-. / < fr. occipital, cf. lat. occiput]. Vezi definitia »
PERSONÁL, -Ă, personali, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care aparține unei anumite persoane (1), privitor la o anumită persoană, care este specific, caracteristic pentru o persoană; individual, propriu. ◊ Legături personale = legături de prietenie. Răspundere personală = răspundere care îi revine cuiva sau pe care și-o asumă cineva individual. ♦ Original. ♦ Cu personalitate puternică, marcată. ♦ (Adverbial) Din punctul de vedere al unei persoane care vorbește; direct, în persoană, nemijlocit. 2. (În sintagmele) Tren personal (și substantivat, n.) = tren de persoane, care circulă cu o viteză relativ mică și care oprește în toate stațiile. (Gram.) Pronume personal = pronume care desemnează diferitele persoane (1) și care se declină schimbându-și forma după persoană, număr și caz. (Gram.) Mod personal = mod ale cărui forme se modifică după cele trei persoane (3). II. S. n. 1. (Colectiv) Totalitatea persoanelor (1) care lucrează într-o întreprindere, într-o instituție, pe un vehicul de transport terestru sau aerian etc. ♦ Serviciu dintr-o întreprindere sau instituție care se ocupă cu angajarea personalului (II 1). 2. Categorie de lucrători din cadrul unei întreprinderi sau instituții care îndeplinesc o muncă cu același specific. – Din lat. personalis, germ. personell, personal, it. personale, fr. personnel. Vezi definitia »
țuhál (-li), s. m. – (Mold., Bucov.) Sac. Tc. çuval, prin intermediul ngr. τσουβάλι (Ivănescu, BF, I, 161; Graur, GS, VI, 330; Gáldi 263). Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z